Noaptea muzeelor în ţară, sâmbătă 19 mai 2012

Anul acesta are loc a opta ediţie a evenimentului european Noaptea Muzeelor, sâmbătă 19 mai. În România 130 de muzee vor participa cu programe prelungite şi activităţi diverse pentru a atrage cât mai mulţi vizitatori. Iată care sunt muzeele participante în 2012 la Noaptea Muzeelor, în fiecare judeţ:

- în judeţul Alba: Muzeul de Istorie și Muzeul de Științele Naturii Aiud, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia

- în judeţul Arad: Complexul Muzeal Arad

- în judeţul Argeş: Muzeul Viticulturii și Pomiculturii Golești, Muzeul Județean Argeș (Pitești)

- în judeţul Bacău: Complexul Muzeal “Iulian Antonescu” Bacău, Complexul Muzeal de Științele Naturii “Ion Borcea” Bacău

- în judeţul Bihor: Muzeul Țării Crișurilor (Oradea)

- în judeţul Botoşani: Muzeul Judeţean Botoşani

- în judeţul Braşov: Muzeul Casa Mureşenilor Braşov, Centrul Cultural Petre Ţuţea (Braşov), Castelul Bran

- în judeţul Buzău: Muzeul Judeţean Buzău

- în judeţul Caraş-Severin: Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, Muzeul Banatului Montan Reșița

-  în judeţul Cluj: Muzeul de Artă Cluj-Napoca; Muzeul Etnografic al Transilvaniei (Cluj-Napoca); Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (Cluj-Napoca); Muzeele Universităţii Babeş-Bolyai (Cluj-Napoca), Centrul Cultural Petre Ţuţea (Cluj-Napoca), Virtus Antiqua (Cluj-Napoca), Muzeul de Istorie Turda, Muzeul “Octavian Goga” Ciucea, Muzeul Municipal Dej; Galeria Frezia Dej

-  în judeţul Constanţa: Muzeul Marinei Române Constanța, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa

-  în judeţul Damboviţa: Complexul Naţional Muzeal “Curtea Domnească” din Târgovişte 

-  în judeţul Dolj: Muzeul Olteniei Craiova

- în judeţul Galaţi: Muzeul de Artă Vizuală Galaţi

- în judeţul Giurgiu: Muzeul Județean “Teohari Antonescu” Giurgiu

- în judeţul Gorj: Muzeul Judeţean Gorj “Alexandru Ştefulescu” (Târgu-Jiu)

-   în judeţul Hunedoara: Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva

-   în judeţul Ialomiţa: Muzeul Agriculturii Slobozia, Muzeul Județean Ialomița (Slobozia)

-   în judeţul Iaşi: Complexul Muzeal Naţional Moldova Iaşi

-   în judeţul Maramureş: Muzeul de Mineralogie Baia Mare, Muzeul Judeţean de Artă “Centrul Artistic Baia Mare”

- în judeţul Mureş: Muzeul Județean Mureș (Tîrgu-Mureş), Muzeul de Istorie Sighişoara

- în judeţul Olt: Muzeul Judeţean Olt (Slatina)

- în judeţul Prahova: Muzeul Naţional al Petrolului Ploieşti, Muzeul Național Peleș (Sinaia)

- în judeţul Sibiu: Complexul Naţional Muzeal ASTRA (Sibiu), Muzeul Naţional Brukenthal (Sibiu)

- în judeţul Teleorman: Muzeul Judeţean Teleorman (Alexandria)

- în judeţul Timişoara: Muzeul de Artă Timișoara, Muzeul Banatului Timișoara, Muzeul Catedralei Mitropolitane Timișoara, Muzeul Emil Kindlein Timișoara, Galeria Calina Timișoara, Galeria Helios Timișoara, Galeria Jecza Timișoara, Galeria Triade Timișoara

In Bucureşti vor fi deschise 25 de muzee şi galerii, care îşi aşteaptă vizitatorii cu o multitudine de evenimente atractive, ca în fiecare an. In secţiunea Noaptea Muzeelor în Bucureşti, veţi gasi toate informaţiile de care aveţi nevoie. De asemenea, pentru a-și stabili mai ușor propriul traseu, vizitatorii sunt invitați să folosească, ca și la ediția anterioară, harta cu programul Nopții Muzeelor în București, tipărită de Rețeaua Națională a Muzeelor din România cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național.

Distracţie şi descoperire placută,

Echipa i-Tour

Parcul Național Munții Rodnei – trasee turistice și obiective de vizitat

Accesul în Parcul Național Munții Rodnei

Linia ferată transcarpatică Salva-Vișeu (vest), respectiv linia ferată Salva-Rodna (sud) permit accesul în Munții Rodnei prin intermediul localităților pe care le străbat: Telciu, Romuli (DN 17C), respectiv Năsăud, Rebrișoara, Sângeorz-Bai, Anies și Rodna (DN 17D). De asemenea, există drumuri care leagă Transilvania de Maramureș (prin Pasul Setref), respectiv de Moldova (prin Pasul Rotunda). Accesul în masiv dinspre nord se face prin localitatea Borșa (DN 18).

Turismul în Parcul Național Munții Rodnei

Partea centrală, înaltă a masivului Munților Rodnei, oferă peisaje variate, de un real interes. Relieful Parcului se remarcă prin bogăția formelor glaciare și crionivale: lacuri (67), văi, circuri glaciare. O formă carstică deosebită este peștera Izvorul Albastru al Izei (2,5 km) cu galerii și cascade spectaculoase. Astfel, în Parcul Național Munții Rodnei se practică mai multe tipuri de turism.

Turism de recreere

Turismul de recreere valorifică însușirile cadrului natural, astfel cei interesați pot să parcurgă trasee montane de o frumusețe inedită, să observe flora bogată cu multe specii rare, să se bucure de priveliștea lacurilor și caldărilor glaciare, să remarce elemente de faună deosebite, cum ar fi: capra neagră, cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn, marmota, cerbul carpatin, căprioara etc. De asemenea, pe traseele turistice din Munții Rodnei, se întâlnește o străveche ocupație românească: păstoritul, care conferă peisajului un specific aparte.

Turism balnear

Pentru persoanele cu diverse afecțiuni, există posibilitatea unor cure cu ape minerale, cu veritabile calități terapeutice în stațiunea balneară Sângeorz-Băi, din județul Bistrița-Năsăud, precum și alte izvoare minerale cu efecte curative miraculoase, din localitățile limitrofe: Rodna, Romuli, Parva, Cormaia, Maieru, Anies, Valea Vinului, Şant etc.

Turism cultural

Poate fi practicat în zonă datorită existenței a numeroase obiective de interes turistic. Astfel, zona Maramureșului situată în partea de nord a Parcului este recunoscută prin arta lemnului (biserici și mănăstiri, porți tradiționale maramureșene etc.), obiceiuri și tradiții populare cu caracter arhaic. Zona Năsăudului, situată în partea de sud este recunoscută prin unicitatea portului popular, vestigii istorice (ruinele bazilicii dominicane din sec. XIII – Rodna), monumente și muzee, case memoriale (Liviu Rebreanu și George Coșbuc).

Turism ecvestru

Pe raza Parcului Național Munții Rodnei se poate practica acest tip de turism, în urma înființării Centrului de Ecoturism Ecvestru în cadrul Hergheliei Beclean, administrat de RNP – Romsilva, Direcția Silvică Bistrița. Grupurile de turiști sunt însoțite de ghizi autorizați de Ministerul Turismului. Perioada optimă de desfășurare sunt lunile iulie-august.

Turism rural si agroturismul

Spațiul rural din localitățile limitrofe Parcului dispune de un potențial turistic deosebit. Parfumul vechilor tradiții din satele de munte transilvanene, conferă întregii zone un aer și o poezie aparte. În pensiunile turistice existente se pot petrece vacante de neuitat, în mijlocul naturii. Aici meniurile tradiționale și ospitalitatea gazdelor încântă totdeauna sufletul călătorului de pretutindeni.

Ecoturismul

Ecoturismul este singura formă de turism responsabil în natură care respectă valorile acesteia și contribuie la menținerea ei neschimbată în timp. O componentă importantă ar trebui să o constituie ridicarea nivelului de trai al comunitaților locale implicate în activitățile turistice și să reprezinte în același timp o modalitate de reducere a presiunilor de tot felul pe care comunitățile locale le exercită asupra ariilor protejate.

Trasee turistice în Parcul Național Munții Rodnei

Datorită diversităţii naturale şi morfologice a Parcului Național Munții Rodnei, precum şi a muliturdinii de obiective turistice accesibile în cadrul rezervaţiei şi in împrejurimi au fost asigurate 18 trasee montane marcate, de dificultăţi şi distanţe variabile.  Astfel, există trasee uşoare de 3 ore, dar şi de dificultate maximă sau care permit traversarea Parcului în 24, până la 26 de ore. Pe pagina oficială a Parcului, dedicată  traseelor turistice, veţi putea găsi informaţii detaliate despre fiecare traseu şi chiar pliante de prezentare a unora dintre ele.

Noi vă urăm descoperire plăcută!

Echipa i-Tour

Sursa info şi foto aici.

Cetatea Bologa, Cluj

Cetatea medievală este situată la confluenţa Crişului Repede cu Sebeşul, la aproximativ 60 de kilometri distanţă de Cluj-Napoca, pe drumul spre Oradea. Fortificaţia a fost ridicată la începutul secolului al XIV-lea şi este una dintre cele mai interesante de acest tip din Transilvania medievală. Prin ridicarea acestei cetăţi, Carol Robert de Anjou a deschis un drum strategic către interiorul Transilvaniei, paralel cu mult mai vechiul “drum al sării”, care străbătea actualul judeţ Sălaj.

Prima atestare documentară a cetăţii Bologa o menţionează sub denumirea de Sebuswar, o formă păstrată şi în menţiunile ulterioare, care pun cetatea în legătură cu valea pe care aceasta era situată, cea a Crişului Repede, şi cu localitatea Huedin care, dezvoltată ca târg şi loc de vamă, era un centru economic al regiunii.

Elementul cel mai spectaculos al cetăţii este turnul donjon, situat în extrema de sud a cetăţii. Interiorul turnului era amenajat pe patru nivele, iar accesul se făcea pe o scară care urca la primul etaj al acestuia, intrarea fiind situată la peste trei metri înălţime. Acest nivel avea o singură fereastră, orientată spre sud-est. Etajele al doilea si al treilea beneficiau de două ferestre de tragere. Cel de al doilea turn al cetăţii, situat înspre nord, era probabil un turn de poartă. Spaţiul intern al cetăţii a suferit numeroase modificări de-a lungul timpului.

În anul 1399 cetatea a fost acordată voievodului muntean Mircea cel Bătrân de către regele Sigismund de Luxemburg, după semnarea Tratatului de alianţă de la Braşov, ca semn de apreciere pentru rolul său în lupta antiotomană. Nu există dovezi că voievodul Ţării Româneşti sau vreun membru al familiei sale ar fi vizitat vreodată cetatea Bologa. Este însă sigur faptul că aici au fost aşezaţi dregători ai domnului muntean.

Mai târziu, în 1433, cetatea a devenit proprietatea nobililor Istvan şi Ladislau Banffy de Losonc, care au preluat, odată cu aceasta, şi o mare parte a fostului domeniu al Călatei. Cetatea Bologa era considerată în această perioadă o proprietate valoroasă, de care aparţineau numeroase sate, locuri de vamă, întinse locuri de păşunat şi chiar şi târgul de la Huedin. Pe domeniul cetăţii au fost semnalate chiar şi locuri de extracţie şi de spălare a aurului. În secolul al XVI-lea, importanţa cetăţii a crescut, în contextul conflictelor armate dintre transilvăneni şi trupele imperiale habsburgice.

Cetatea de la Bologa a fost folosită fără întrerupere până în secolul al XVIII-lea, suferind numeroase transformări şi adăugiri. Importanţa cetăţii a crescut în secolul al XVII-lea, după cucerirea Oradiei de către turci, când garnizoana din Bologa împiedica pătrunderea cetelor turceşti prin defileul Crişului Repede.

În deceniul care a urmat acestor evenimente, garnizoana cetăţii a împiedicat în numeroase rânduri incursiunile de pradă ale turcilor către centrul Transilvaniei şi tentativele strângătorilor de taxe otomani de a exploata populaţia civilă din ţinutul Călatei. În consecinţă, în 1669 sultanul a ordonat distrugerea cetăţii, însă principele Mihail Apafi a reuşit să obţină retragerea acestui ordin printr-o donaţie consistentă la Înalta Poartă.

În timpul războiului de eliberare condus de Francisc Rakoczi al II-lea, cetatea a fost aruncată în aer de lobonţi, însă, chiar şi după această tentativă de distrugere, turnul şi o mare parte a zidurilor cetăţii au rămas însă în picioare.

În secolul XX cetatea încă mai păstra forma iniţială şi acoperişul de lemn, pe care le-a pierdut, însă, la mijlocul secolului. De atunci se află în stadiul actual, de ruine, ce pot fi vizitate, pentru a fi rememorate întâmplările trecutului.

Călătorie plăcută,

Echipa i-Tour

Sursa info şi foto aici.

Curtea Domneasca din Targoviste, obiective turistice

Iata ce trebuie sa vizitam in cadrul complexului Curtea Domneasca din Targoviste:

Palatul domnesc 

Locuirea in Curtea Domneasca din Targoviste a inceput in timpul domniei lui Mircea cel Batran, intr-o prima construcție ridicata în jurul anului 1400, pentru fiul si succesorul sau la domnie Mihail I. Din aceasta cladire s-a păstrat doar fundatia beciului din pietre de rau. Ca dependinta a fost construita, in jurul anului 1415, vechea biserica-paraclis.

Voievodul Vlad Dracul, conduce o campanie de extindere a domeniului, lucrarile fiind terminate pana in 1440. Noul palat era mult mai extins si de forma dreptunghiulara, cu o grosime a zidurilor de aproximativ 2m, fiind prevazut cu pivnita si parter. Pivnita, bine conservată si astazi, era compusa din patru nave paralele boltite. La parter putea fi sala de ceremonii si sfatul domnesc, dar si unele incaperi ce ar fi putut sluji drept dormitoare.

In secolul al XVI-lea palatul este refacut de Petru Cercel, care construieste un altul nou si introduce elemente arhitectonice de influenta renascentista occidentala. Noua cladire este de dimensiuni mai mari, avand trei nivele: pivnita, parter si etaj. Subsolul permite comunicarea dintre cele doua cladiri prin garliciul lung de 25m. Parterul adapostea cancelaria domneasca si incaperile anexe. Etajul, servea drep dormitoare ale familiei domnesti, iar accesul se facea printr-o scara exterioara.

Din nefericire palatul este afectat puternic de evenimentele din anii 1559-1560, cand domnitorul Gheorghe Ghica, sub presiunea otomana, demoleaza fortificatiile si, partial, palatul. Mai tarziu, Constantin Brancoveanu renoveaza palatul, adaugand incaperilor picturi si stucaturi dupa moda epocii.

Dupa Constantin Brancoveanu, palatul de la Targoviste este aproape parasit ajungand, dupa cateva tentative de restaurare, un cutremur si un incendiu in anul 1803, o ruina, asa cum poate fi vazut si in ziua de astazi.

Turnul Chindiei

Monumentul este emblematic pentru orasul Targoviste si a fost construit de catre domnitorul Vlad Tepes in jurul anului 1460. Turnul a fost ridicat peste pridvorul bisericii-paraclis construita de Mircea cel Batran. Astazi admiram forma sa modificata in urma lucrarilor de refacere de la mijlocul secolului al XIX-lea, cladirea gazduind o expoziție de documente, arme si obiecte care au apartinut lui Vlad Tepes.

Biserica “Sfanta Vineri”

Numita si Biserica Mica Domneasca, monumentul dateaza din mijlocul secolului al XV-lea fiind pastrat fara modificari, de altfel singurul asemenea din Tara Romaneasca. Nu se cunosc informatii despre ctitorul ei, insa la 1517 era deja construita si avea o vechime respectabila.

Biserica Mare Domneasca

Biserica Domneasca este ctitoria voievodului Petru Cercel dupa modelul bisericii mitropoliei din oras insa de dimensiuni mult mai mari. La data constructiei era cea mai mare cladire religioasa din Tara Romaneasca. Pictura, pastrata si în zilele noastre, este realizata integral intre anii 1696-1698, in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu, continand cea mai ampla galerie de portrete de domnitori munteni.

Biserica-paraclis veche este construita de Mircea cel Batran în jurul anului 1415 langa latura de nord a primei case domnesti. Urmele fundatiei reconstituite pana la inaltimea de 2m, arata o constructie dupa un plan de tip triconic.

Gradinile palatului erau amplasate pe locul actualului parc al orasului pe latura de est a zidului de incinta, intinzandu-se, peste raul Ialomita pana la poalele dealului Manastirii. Gradinile, in stil italian, au fost prima oara amenajate de voievodul Petru Cercel in anul 1584.

Baia domneasca este construita, dupa moda turceasca, de catre Matei Basarab pe latura de nord-est a zidului de incinta, in apropierea palatului. Constructia era formata din trei încaperi: prima, dinspre nord, avea inclus si un mic vestiar, iar a doua era baia propriu-zisa. Ultima incapere, ce nu comunica cu celelalte doua, era destinata cazanului de incalzire a apei, aburul fiind dirijat prin conducte din sala cazanului in baie.

Casa Bălașa a fost construita de Bălașa, doamna voievodului Constantin Carnul odata cu lucrarile de reabilitare aduse Bisericii “Sfanta Vineri”, in apropierea careia se si afla. Cladirea exista si astazi, fiind bine conservata. Constructia, fara etaj, este de forma paralelipipedica, avand pardoseala din caramida rosie, iar boltile in forma de cruce.

Foisorul, ale carui ruine sunt situate la 60m de spre est de zidul de incinta, a fost prima oara construit de Matei Basarab, din lemn. Constantin Brancoveanu reface constructia, din zidarie, insa astazi se pastreaza doar temeliile, cateva coloane si capiteluri in Lapidarium.

Descoperire placuta,

Echipa i-Tour

Sursa info si foto aici

Cetatea Argamum sau Orgame

Una dintre cele mai vechi asezari grecesti de pe teritoriul actual al Dobrogei, Cetatea Argamum sau Orgame, asa cum era cunoscuta timpul grecilor, a fost ridicata de colonistii greci din Asia Mica in secolul al VII-lea i. Hr.. Cetatea a fost construita pe ceea ce era anterior malul Marii Negre: Capul Dolosman, iar astazi malul complexului Razelm Golovita, ce face parte din Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, in judetul Tulcea.

Vestigiilor orasului grecesc Orgame le sunt suprapuse cele din epoca romana tarzie, devenind Argamum. Cetate Orgame se pare ca este anterioara Histriei. Sapaturile au dat la iveala urme de locuire inca din epoca bronzului. Alaturi de insula Bisericuta, aflata in imediata apropiere a satului Jurilovca, si Cetatea Enisala, Cetatea Argamum este unul dintre cele mai importante obiective turistice din nordul Dobrogei. Accesul catre cetatea Argamum, dinspre Jurilovca, se desfasoara in conditii foarte bune, drumul fiind amenajat si asfaltat, insa obiectivul fiind semnalizat prin indicatoare. Majoritatea turistilor care ajung aici raman impresionati de frumusetea locurilor si de peisajul zonei.

Asa s-a intamplat si cu Florin de la Drum Liber, care a ajuns la cetate in 2010 si povesteste ca ““Drumul pe jos face piciorul frumos” se zice, dar în cazul nostru face ochii mari, de plăcere. Nu în fiecare zi vezi case acoperite cu stuf şi te apropii de o faleză în Delta Dunării. Imaginaţi-vă un mal înalt de 50 de metri, tăiat brusc şi jos ai valuri. Valuri de apă dulce, fiindcă lacul Razim e cel care are grijă de acele locuri.”

Din Cetatea Argamum, pentru ca pana acum au fost scoase la iveala, in mare parte, doar zidurile din perioada sa romana, pot fi vazute portiuni din zidurile de incinta, basilici si cladiri din oras (4 bazilici paleocrestine, cel mai vechi mormant grecesc din bazinul pontic (jumatatea sec. VII i.Hr.)). Astfel, cea mai mare parte din cetate se afla inca sub pamant, situl arheologic avand o suprafata totala de aproape o suta de hectare. Printre vestigiile descoprite de arheologi in incinta cetatii se numara monede speciale in forma de varf de sageata , piese ceramice, intregi si fragmentare, obiecte din sticla, ustensile din ceramica, os si metal, piese vestimentare si de podoaba.

Cum ajungem la Cetatea Argamum este foarte simplu, fie ca venim dinpre Bucuresti, Constanta sau Tulcea, fie mergem dinspre Mihai Viteazu – Baia spre Jurilovca, fie dinspre Babadag spre Jurilovca, iar apoi urmam indicatoarele spre cetate, inca 7 kilometri. La poalele dealului pe care se afla aceasta este un amenajat de parcare, unde se poate lasa masina, iar apoi se urca aproximativ 20 de minute pana se ajunge la poarta cetatii. Nu uitati sa deschideti larg ochii si sa surprindeti intregul peisaj!

Calatorie frumoasa,

Echipa i-Tour

Sursa foto aici.

 

Curtea Domneasca de la Targoviste

Orasul Targoviste este resedinta judetului Dambovita, iar intre secolele XV si XVIII a fost, in repetate randuri capitala si resedinta domneasca a Tarii Romanesti.

Curtea Domneasca din Targoviste consta intr-un complex de cladiri si fortificatii medievale ce au jucat rolul de resedinta a unor voievozi ai Tarii Romanesti si, totodata, punct important in sistemul defensiv al tarii. Conform primei atestari, din timpul lui Mircea cel Batran, se pare ca in anul 1396 orasul avea deja fortificatii.

Dezvoltarea si extinderea fortificatiilor au loc in secolul al XV-lea, in timpul domniei lui Vlad Dracul si a urmasului sau, Vlad Tepes. Nicolae Stoicescu afirma ca aceste lucrari s-au desfasurat in doua etape: prima, initiata de voievodul Vlad Dracul, care reface si extinde fortificatiile, iar a doua, in timpul lui Vlad Tepes, care adaugă turnuri (din prima domnie a acestuia datand Turnul Chindiei) si cateva cladiri utilitare (Biserica “Sf. Vineri”). Dupa mijlocul secolului al XV-lea, fortificatiile curtii domnesti devin cele mai mari din Tara Romaneasca, santul de aparare, lat de aproximativ 20-24m si adanc de 4m fiind intarit cu pari de lemn dispusi oblic in mal.

Perioada de maxima inflorire a cetatii se desfasoara in timpul domniei lui Matei Basarab, in secolul al XVII-lea, cand  dublează practic grosimea zidurilor, reface santul de apărare, ce urmează traseul fortificațiilor lui Petru Cercel. Acest nou sant, cu o latime si o adancime de 3m, era dublat de un val de pamant pe o lungime de 5km peste care se ridica o palisada de busteni. Pe zidul de piatra au fost amenajate 10 bastioane de forma rectangulara (astazi se mai vad urmele a 7 dintre acestea) cu o suprafata de 40x45m. Cele 5 porti de acces in cetate, ce purtau numele localitatilor spre care se indreptau drumurile (Buzau, Arges, Dealu, Campulung si București), au fost refacute din piatra asigurandu-le si o camere pentru corpul de garda. Noile porti erau de forma patrata, cu latura de 8,5m, iar pe directia de acces aveau doua arcade cu deschiderea de 5m. In ziua de azi se mentine in elevatie numai Poarta Dealului, iar portile Campulungului si a Bucurestiului fiind descoperite din intamplare cu ocazia unor lucrari edilitare, ultima fiind reconstituita.

Mai tarziu, insa, la comanda Portii Otomane, cetatea trebuie distrusa, ca de altfel si celelalte fortificatii ale zonei ocupate pentru ca in timpul lui Constantin Brancoveanu sa se refaca paraial fortificatiile, dar, in special, se reconstruiesc si dezvolta palatul voievodal (1695), bisericile (1699) si cladirile utilitare sau decorative (foisorul de piatra din interiorul gradinilor domnesti). Cu aceasta ocazie sunt construite in afara zidurilor doua dependinte ale palatului: Casa iazagiului si Casa coconilor (1701).

Mai tarziu Curtea Domneasca este partial distrusa, reconstruita, iar apoi structura sa modificata, ceea ce a adus si pagube vestigiilor istorice. Unele dintre cele mai recente actiuni de restaurare si conservare a ruinelor se fac in anul 1961, cand, ramasitele vechilor fortificatii, sunt date circuitului turistic, iar ultima restaurare de amploare a fost finalizata in anul 2011, complexul putand fi vizitat sub aspectul actual.

In episodul viitor va vom prezenta obiectivele turistice ce fac parte din ansamblul Curtii Domnesti din Targoviste.

Echipa i-Tour

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş

Inaugurat în primul deceniu al secolului al XX-lea (19 iunie 1904), Muzeul orăşenesc Baia Mare avea un patrimoniu consistent alcătuit din colecţii de „obiecte vechi”, mărturii materiale ale diferitelor domenii de activitate, de la piese preistorice până la obiecte şi documente aparţinând perioadei moderne. Unele dintre aceste obiecte se regăsesc în patrimoniul actual, îmbogăţit şi diversificat prin achiziţii şi donaţii făcute de-a lungul timpului.

Expozitia muzeului este pusă în valoare în spaţiile generoase ale fostei monetării a oraşului, edificiu monument istoric din secolul al XVIII-lea.

Expoziţia de arheologie, intitulată “Comori ale epocii bronzului din nordul Transilvaniei”, prezintă materiale care provin din săpături arheologice, din cercetări sistematice, dar şi din câteva descoperiri întâmplătoare, toate importante pentru a cunoaşte fenomene derulate pe parcursul unei lungi perioade de timp.

Vestigiile descoperite la Oarţa de Sus într-o impresionantă amenajare cultică realizată de purtătorii culturii Wietenberg în prima jumătate a mileniului II î.Hr. vin să completeze imaginea vieţii spirituale a acesteia şi oferă posibilitatea cunoaşterii mai profunde a culturii lor materiale.

Un loc important îl ocupă piesele ce aparţin culturii Suciu de Sus, cultură apărută în bazinul Tisei superioare la mijlocul mileniului II î.Hr. şi care se deosebeşte de altele printr-o ceramică de factură aparte (piese de cult, statuete antropomorfe şi zoomorfe), prin ornamentaţia bogată şi motivele decorative spiralo-geometrice, unele preluate din ornamentica lemnului.

O categorie aparte o formează piesele din metal, din bronz şi aur, foarte rar din argint, precum şi obiectele care au servit la confecţionarea lor. Prezente în aşezări şi necropole, dar mai ales în depozite şi tezaure, unele dintre aceste obiecte sunt expuse în cadrul expoziţiei de arheologie, creionând, alături de ceramica spectaculoasă prin forme şi motive, imaginea unor civilizaţii străvechi.

Cu un regim special de acces al publicului, Tezaurul cuprinde: obiecte laice şi de cult din aur şi argint datând din epoca bronzului, descoperite la Oarţa de Sus şi Lăpuş (brăţări de aur masiv, cca. 1500 î.H., inele de buclă, cca. 1500 î.H., inele şi perle); tezaure monetare descoperite la Oarţa de Sus (monede romane), Baia Mare (ducaţi, guldeni, florini etc.), Remeţi, Arduzel, Budeşti, Berchez. Sunt expuse piese provenind din fondul vechi şi din achiziţii mai recente aparţinând perioadei cuprinse între secolele XVIII-XX: potir de argint dăruit de Ştefan Cantacuzino mănăstirii Biserica Albă, datat 1715, monede româneşti din timpul regelui Carol I, obiecte de uz casnic.

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie este printre puţinele muzee care a deschis pentru publicul vizitator o foarte bine documentată expoziţie de istorie a sportului maramureşean în perioada 1900-2000 (ziare locale în manuscris, afişe, trofee, medalii şi diplome sportive, în contextul unei bogate oferte informaţionale).

Muzeul deţine şi o expoziţie permanent de ceasuri intitulată „Ceasul şi Timpul” ce pune în valoare peste 250 de ceasornice. Colecţia a fost iniţiată în anii 1974-1975, dezvoltându-se prin achiziţii şi donaţii. Colecţiile mari în care se înscriu piesele din expoziţie sunt: pendule de perete şi postament, ceasuri de masă, de mână şi de buzunar, orologii de turn. Cea mai veche piesă aflată în expunere este o pendulă de perete cu cadran astronomic, din perioada revoluţiei franceze din 1789.

Adresa muzeu: str. Monetăriei, nr. 1-3, Baia Mare, Maramureş, ROMÂNIA

Telefon: 0262-211924

Email: muzeumm@yahoo.com

Program de vizitare:

Marţi – Vineri: 8.30 – 16
Sâmbătă – Duminică: 10 – 14
Luni: închis

Program vizitare Tezaur:
Joi: 10 – 14

Program de vizitare BASTIONUL MĂCELARILOR:
Marţi – Vineri: 10 – 15
Sâmbătă – Duminică: 10 – 14

Tarife:
Adulţi: 5 lei/persoană
Copii, preşcolari, elevi, studenţi, pensionari: 2 lei/persoană
Tezaur: 2 lei/persoană
Programe de educaţie muzeală: 3 lei/persoană/activitate
Taxă audio ghid: 3 lei/audio ghid
Taxă foto: 5 lei/aparat foto
Taxă video: 10 lei/persoană.

Extra info: Casa de bilete şi standul muzeului se închid cu 30 de minute înainte de închiderea muzeului. Biletul de intrare este valabil întreaga zi. Garderoba este obligatorie pentru bagajele de mari dimensiuni, umbrele, etc.

Descoperire frumoasa,

Echipa i-Tour

Excursie in beciurile de la Odobesti si Panciu

Toamna este momentul ideal pentru descoperirea lumii vitei-de-vie si a vinului, iar Romania are cateva zone viticole care merita explorate. Una dintre acestea este judetul Vrancea, care adaposteste celebrele crame si beciuri domnesti de la Odobesti si Panciu.

Astfel, astazi va propunem o incursiune inedita in zona viticola a Vrancei, la cramele si hrubele sale incarcate de istorie, pentru a vizita colectiile de vinuri invechite de vreme, dar si pentru a degusta licoarea bahica. Cele mai multe obiective turistice legate de cultura vinului sunt concentrate in podgoriile Odobesti si Panciu, renumite si pe plan international pentru vinurile lor. Se pare ca Odobestiul, care are din anul 2009 si un brand, „Orasul viilor domnesti”, este orasul cu cele mai multe crame si beciuri din Romania, care dateaza inca de pe vremea lui Stefan cel Mare.

Incepem calatoria cu crama Vincon, Beciul Domnesc, din Odobesti, care dateaza din 1839. Aici vinul cunoaste adevarata valoare, fiindu-i recunoscuta puterea. Vinoteca profesionala reprezinta o colectie de mii de sticle de valoare, care sunt pastrate in galerii subterane monumente istorice trecute si in Charta Unesco, iar recordul il detine o sticla de Merlot din anul 1949. Acesta este singurul edificiu destinat pastrarii vinului creat in piatra ponce, are o lungime de 62 de metri si o adincime de 13,4 metri. Galeriile ascund 100.000 de sticle, insa nu sunt deschise publicului larg. Totusi, compania Vincon poate oferi tururi cunoscatorilor in urma unor programari. Din centrul Odobestiului, galeriile subterane se ramifica in toate directiile: beciurile Bahamat, Gutulescu, Gaicu, Giurescu, Losner, Zarimba.

In Dealul Odobestilor poate fi gasit faimosul beci al generalului Rascu, numit Crama Tenuta, detinut in prezent de investitorul italian Patricio Musconi. Aici exista, in mijlocul viei, o linie de imbuteliere moderna, dar si galerii subterane, in apropierea Garii. Crama, care a apartinut in anii 30 generalului Rascu, poate fi vizitata in fiecare zi, un oenolog fiind la dispozitia turistilor pentru explicarea procesului de fabricatie si a istoriei cramei.

La Panciu, galeriile subterane au o istorie tumultoasa, de peste 2.000 de ani. Legendele locale spun chiar ca aici ar fi fost capitala vechii Tracii, de pe vremea lui Burebista. Pe de alta parte, compania care detine in prezent hrubele si cramele Panciu, Veritas Panciu, prezinta intregul areal ca apartinand domnitorului Stefan cel Mare.

In Primul Razboi Mondial, hrubele au fost folosite de localnici ca adapost pentru munitie, insa au fost bombardate si acoperite cu pamant pana in 1953. In 1987, Nicolae Ceausescu, crezand ca acestea fac legatura cu Transilvania, a dat ordin sa fie descoperite in intregime. Astazi, galeriile adapostesc aurul viilor vrincene, vinul nobil si sampanie in peste 200.000 de sticle de sampanie de la Veritas devenind o atractie turistica internationala. Atractia traseului, deschis din anul 1986, este panorama podgoriei, un amplu amfiteatru viticol, care poate fi admirat de la Casa de Apa situata la 376 metri inaltime. Degustarea de vinuri alese, printre cele mai apreciate produse de acest tip ale tarii, reprezinta o alta atractie de care se pot bucura turistii care ajung in podgorie. Degustarea de vinuri se face din vinoteca amplasa in beciul pensiunii Veritas SA Panciu.

Iata si localizarea pe harta a podgoriilor si a atractiilor uvale din zona Vrancei:

Astfel, daca sunteti amatori ai turismului uval si doriti sa descoperiti obiective turistice inedite in tara, puteti trai experiente foarte placute pe plaiurile vrancene. Atentie, insa, contactati in prealalbil companiile care detin cramele si beciurile si faceti rezervare pentru zilele in care veti ajunge in zona.

Calatorie placuta,

Echipa i-Tour

Sursa info aici si foto aici, aici si aici.

Cetatile dacice din Muntii Orastiei. Căpâlna

Spre deosebire de celelalte cetati dacice din Muntii Orastiei, din judetul Hunedoara, Cetatea dacică de la Căpâlna se află la 2 km de satul cu acelaşi nume, pe Dealul Cetăţii, din judetul Alba, fiind si ea inclusa pe lista obiectivelor din patrimoniul UNESCO. Cetatea Capalna este situata o altitudine de 610 m, intre Valea Gărgălăului si Pârâul Râpii. Fiind înconjurat de pante abrupte, singura cale de acces era spre sud-vest, printr-o sa ingusta. Pentru a putea fi utilizata in cadrul fortificatiei, culmea dealului a fost amenajata in mai multe terase. Sistemul de fortificare, inca vizibil pe teren, este reprezentat de un sant, doua valuri cu cate un sant interior, un zid de incinta si un turn-locuinta. Rolul strategic al Cetatii de la Capalna era acela de a impiedica patrunderea trupelor straine in Dacia intracarpatica, pe drumul ce venea de la sud de Muntii Carpati.

Ruine Cetatea dacica de la Capalna

Turnul-locuinta a fost amplasat pe platforma sapata in stanca naturala, chiar in fata seii care asigura accesul in cetate. Turnul avea un plan patrat, cu latura de 9,5 m, ziduri groase de 1,7 m, realizate in tehnica murus Dacicus, de pana la 1,7 m inaltime, fiind continuate pe inca aproximativ 3 m, cu zidarie de caramida.

Zidul de incinta al cetatii era prins de laturile de nord si est ale turnului, acesta avand o lungime de aproximativ 280 m si o grosime inegala, de 1,5 – 2,5 metri, fiind realizat in aceeasi tehnica (murus Dacicus). In zona de sud-est a incintei se afla turnul de poarta, incorporat cu două din laturi in structura zidului de incinta, iar pe latura de nord-est avand o intrare mica, de serviciu. In incinta fortificatiei, pe terase si pe platou se aflau baraci din lemn, un sanctuar, iar pe cea mai inalta terasa, in zona de sud, era construit un turn de veghe din lemn.

Plan Cetatea Capalna

In exteriorul incintei fortificate, pe drumul antic ce folosea saua naturala, a fost sapat un sant de aparare, larg de aproximativ 5m. In spatele sau au fost ridicate doua valuri de pamant, de forma circulara, groase de 5-6 m si inalte de 1-2 m, precedate de cate un sant de 3-4 metri largime. Intre ultimul sant si turnul-locuinta, a fost realizata o palisada.

Potrivit vestigiilor si cercetarilor arheologice, cetatea a fost construita la mijlocul secolului I a. Hr., in timpul regelui Burebista. Se pare ca, dupa primul razboi daco-roman (anii 101 – 102), in conformitate cu tratatul de pace incheiat intre imparatul Traian si regele Decebal, acesta din urma a fost obligat sa demoleze partial zidurile de aparare. Inainte de inceperea celui de-al doilea razboi (anul 105), insa, fortificatia a fost refacută in mare graba. Cetatea a fost incendiata si distrusa de armata romana, probabil in anul 106 p. Hr.

Redescoperiti istoria cu i-Tour!

Echipa i-Tour

Sursa text aici si foto aici si aici.

Cetatile dacice din Muntii Orastiei. Luncani – Piatra Rosie

Cetatea dacica de pe platoul denumit Piatra Roşie, situat la 832 m altitudine si aflat pe teritoriul comunei Boşorod din Muntii Orăştiei, a fost ridicată si a functionat intre secolul I a. Hr. si secolul I p. Hr. Platoul este situat pe varful unui deal, fiind inconjurat aproape din toate partile de prapastii. Singura cale de acces este din directia estica.

Localizare cetatea dacica de la Luncani-Piatra Rosie

Cetatea Piatra Rosie a facut parte din sistemul de fortificatii dacice, avand rolul de a apara patrunderea spre Valea Streiului, catre capitala statului dac centralizat condus de Burebista, Sarmizegetusa Regia, de un eventual atac dinspre nord. Astfel, cetatea a fost prevazuta cu două incinte fortificate ridicate în etape diferite. Cea mai veche, are un plan patrulater (102×45 m), cu turnuri interioare la colturi si cu inca un turn pe mijlocul laturii estice, care avea rol de poartă de intrare. Pe aici trecea un drum lat pavat cu lespezi de piatra. Zidurile au fost construite din piatra de talie (murus Dacicus). Drumul de piatra era strajuit de trei turnuri de paza.

In interiorul primei incinte au fost descoperite vestigii ce apartineau unei constructii cu elevaţie din lemn, tencuit cu lut pe nuiele, compusa din doua incaperi, o cisterna sapata in stanca, pentru captarea apei necesare garnizoanei si urmele unui sanctuar. Aceasta incinta a fost inceputa in timpul regelui Burebista (80-44 a. Hr.), fiind terminata de urmasii acestuia.

Locuinte dacice Luncani-Piatra Rosie

A doua incinta a cetatii a fost construita la sfarsitul secolului I p. Hr., pe coasta estica a dealului, ca un veritabil avanpost. Aceasta fortificatie a fost atasata ulterior laturii de vest a primei incinte, fiind construita din ziduri de piatra si pamant, cu o grosime de 1,5 – 2 metri. Interiorul acestei incinte a inglobat mai multe terase amenajate pentru locuire, drumul antic pavat cu piatra si cele trei turnuri de paza. Ca si la celelalte cetati dacice, si aici s-au descoperit, in afara incintei, urmele unui sanctuar.

Reconstituire 3D a cetatii dacice Piatra Rosie

Cercetarile arheologice din anul 1910, precedate de cele ale lui M. J. Ackner (1838), au stabilit inca de atunci caracterul dacic al constructiilor. Mai tarziu, in numeroasele campanii de cercetare efectuate dupa anul 1943, au fost descoperite artefacte autohtone, dar si importate din cetatile grecesti de pe malul Marii Negre si din Imperiul Roman. Pentru colectarea si sticarea apei necesare garnizoanei, in coltul de nord-vest al cetatii se afla o cisterna sapata in stanca. Arheologicii au stabilit ca cetatea a fost distrusa in anul 106, in timpul celui de-al doilea razboi daco-roman, de catre legiunile romane.

Redescoperiti istoria cu i-Tour!

Echipa i-Tour

Sursa text aici si foto aici si aici.