Gura Humorului si partea sa de Bucovina

Gura Humorului, orasul declarat statiune turistica, este situat in judetul Suceava si apartine de regiunea istorica Bucovina. Statiunea se afla o altitudine de circa 470 m, la confluenta Raului Humor cu Raul Moldova. Orasul a constituit un punct de interes, inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, ca statiune climaterica. La nord de afla culmile Obcinei Humorului, la sud Obcina Voronetului iar la vest Obcina Mare. Meleagurile humorene sunt atestate in documentele scrise medievale emise de cancelaria Moldovei, inca de la inceputul secolului al XV – lea (1415), cand vornicul Oana a intemeiat vechea manastire a Humorului, la o distanta de 6 km de actualul oras Gura Humorului.

Obiective turistice in Gura Humorului si in imprejurimi

Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina, situat in centrul orasului. Tematica muzeului etnografic a fost gandita ca o calatorie virtuala in universul spiritual al satului bucovinean de la sfarsitul secolului al XIX-lea, sat virtual in care vizitatorul poate parcurge principalele momente ale timpului calendaristic, Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina fiind o reprezentare a calendarului popular. Mai multe detalii despre muzeu puteti gasi aici.

Partia de schi Soimul, dotata cu tunuri de zapada artificiala si nocturna, terenuri de sport, piscina in aer liber, piscina acoperita si  un bazin de inot pentru copii, toate acestea amenajate in zona Ariniş a statiunii Gura Humorului in vederea promovarii turismului de agrement. Harta partiei Soimul a fost realizata de echipa i-Tour si poate fi descarcata din sectiunea Download i-Tour Schi sau de aici.

Manastirile din Bucovina, ce fac parte din patrimoniul mondial UNESCO.

Mina de Sare de la Cacica este situata la 17 kilometri distanta de Gura Humorului. Aerul puternic ozonat, puritatea si frumusetea naturii fac o destinatie de vis din acest loc in orice anotimp fie pentru odihna sau agrement, fie pentru tratamentul bolilor respiratorii. Intrarea in “ocna” se face pe trepte de brad vechi de peste 200 de ani, mineralizate de saramura ce a patruns in lemn.

Marginea, satul situat la 35 de kilometri distanta de Gura Humorului, unde inca se mai fabrica renumita ceramica neagra bucovineana si despre care puteti gasi informatii aici.

Asadar, cand plecati la Gura Humorului luati-va concediu o zi – doua in plus si vizitati intreaga zona incarcata de istorie, care pastreaza inca vii traditii si obiceiuri seculare.

Descoperire placuta,

Echipa i-Tour

Cimitirul Vesel din Sapanta

Un mic sat din Maramures, de numai 3.267 locuitori, gazduieste si ingrijeste cu daruire unul dintre cele mai inedite monumente din patrimoniul cultural national, Cimitirul Vesel. Mesterul Ioan Pătraş, cel care a transformat definitiv un ritual solemn intr-o arta, a avut grija ca micul catun maremuresan sa devina o destinatie turistica internationala.

Stan Ioan Patras creatorul Cimitirului Vesel

Lemnul pentru Maramures si maramureseni, a insemnat dintotdeauna caldura, locuinta si unelte. Din lemn si-au faurit maramuresenii casa si biserica, plugul si moara, uneltele si tacamurile. Lemnul a mai insemnat ceva pentru localnici: a fost si inca mai este suportul ideal pentru manifestarea geniului artistic al oamenilor de aici. Una din primele manifestari artistice ale maramuresenilor, care au avut ca suport lemnul, a fost sculptura. Probabil ca primul obiect din lemn care a primit valente artistice prin cioplire, a fost bata ciobanilor.

Povestea Cimitirului Vesel din Sapanta a inceput la mijlocul anilor 1930 si este creatia artistului popular Stan Ioan Pătraş, sculptor, pictor si poet in acelasi timp. Creativitatea lui Pătraş a scos la iveala aceasta monumentala si renumita opera de arta. Mai bine de 50 de ani artistul a creat sute de cruci din lemn inscriptate in stilul sau caracteristic. Dupa moartea lui in 1977 opera lui a fost continuata de ucenicul sau Dumitru Pop Tincu.

Cimitirul Vesel Sapanta

Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar, inscriptat manual dupa ce a fost taiat si uscat. In partea de sus a fiecarei cruci exista un basorelief cu o scena din viata celui decedat. Scenele sint simple, aducand din trecut viata locuitorilor satului si prezentind un aspect relevant din viata fiecaruia. Ele prezinta femei torcand lana, tesand covoare sau facand paine, barbati care taie lemne sau ara pamantul, pastori cu turmele, lucratori in lemn, lautari si multe alte ocupatii. Din 1960 incoace, intreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar devenind un muzeu in aer liber de natura unica si o atractie turistica vizitata de turisti din toate colturile lumii.

Legenda spune ca atitudinea vesela in fata mortii era un obicei al Dacilor care credeau in viata vesnica iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o alta lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfirsit tragic ci ca pe o sansa de a intilni zeul suprem Zamolxe.

Dupa ce crucea este sculptata ea este pictata de obicei cu un fundal albastru asa numitul “Albastru de Săpânţa“. Scenele din viata defunctului, sint pictate folosind culori vibrante: galben, rosu, alb si verde.

Imagine de pe o cruce, Sapanta

Nici o cruce nu e terminata fara o scurta poezie, citeva rime simple, intre 7 si 17. Epitafurile sunt sincere, spontane si scrise la persoana I, mesaje adresate de persoana decedata celor care traiesc. Stilul este liric dar satira se gaseste frecvent. Fiecare poem contine numele celui decedat precum si un aspect esential din viata respectivei persoane.

Un epitaf celebru in cimitirul vesel este:

Sub aceasta cruce grea
Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti
Ca acasa daca vine
Iarai cu gura pa mine
Da asa eu m-oi purta
Ca-napoi n-a inturna
Stai aicea draga soacra-mea

Din momentul in care comunitatea din Sapanta a imbratisat ideea de a picta crucile si pana cand fenomenul a fost remarcat , pe plan national mai intai si pe plan mondial mai apoi, a trecut iarasi putin timp. Practic in decursul primilor ani de la aparitia primei cruci pictate, Cimitirul Vesel a devenit ceea ce este si azi, un monument de arta populara de valoare inestimabila, cu specific ce poate fi etichetat deja ca fiind traditional.

Recunoasterii valorii de patrimoniu national i-a urmat recunoasterea internationala, Cimitirul Vesel facand azi parte din patrimoniul cultural universal, aflandu-se sub egida UNESCO

Coordonatele GPS ale cimitirului, pentru cei care vor sa ajunga acolo ghidati de GPS sunt: 47 58’ 22,33 N, 23 41’ 53,39 E

Daca tot sunteti in Sapanta trebuie sa vizitati si Casa Memoriala Ioan Pătraş. Casa memoriala a lui Stan Ioan Patras este o cladire situata la aproximativ 200 m de Cimitirul Vesel din Sapanta, pe o straduta laterala.

Este formata dintr-o casa cu doua camere si curte in care este atelierul de sculptura si pictura al mesterului dar si cruci realizate de acesta.

Muzeul Stan Ioan Patras

In incinta muzeului puteti admira costume populare specifice zonei Sapanta, obiecte de artizanat (cergi, covoare, oale de lut, icoane, tablouri pe lemn realizate de Ioan Stan Pătraş) precum si poze ale familiei acestuia.

Urmasul sau, Dumitru Pop, a ales sa locuiasca in casa maestrului sau, el fiind cel care o intretine atat ca atelier cat si ca muzeu.

Descoperire placuta,

Echipa i-Tour

Sursa info si foto aici.

Cetatile dacice din Muntii Orastiei. Căpâlna

Spre deosebire de celelalte cetati dacice din Muntii Orastiei, din judetul Hunedoara, Cetatea dacică de la Căpâlna se află la 2 km de satul cu acelaşi nume, pe Dealul Cetăţii, din judetul Alba, fiind si ea inclusa pe lista obiectivelor din patrimoniul UNESCO. Cetatea Capalna este situata o altitudine de 610 m, intre Valea Gărgălăului si Pârâul Râpii. Fiind înconjurat de pante abrupte, singura cale de acces era spre sud-vest, printr-o sa ingusta. Pentru a putea fi utilizata in cadrul fortificatiei, culmea dealului a fost amenajata in mai multe terase. Sistemul de fortificare, inca vizibil pe teren, este reprezentat de un sant, doua valuri cu cate un sant interior, un zid de incinta si un turn-locuinta. Rolul strategic al Cetatii de la Capalna era acela de a impiedica patrunderea trupelor straine in Dacia intracarpatica, pe drumul ce venea de la sud de Muntii Carpati.

Ruine Cetatea dacica de la Capalna

Turnul-locuinta a fost amplasat pe platforma sapata in stanca naturala, chiar in fata seii care asigura accesul in cetate. Turnul avea un plan patrat, cu latura de 9,5 m, ziduri groase de 1,7 m, realizate in tehnica murus Dacicus, de pana la 1,7 m inaltime, fiind continuate pe inca aproximativ 3 m, cu zidarie de caramida.

Zidul de incinta al cetatii era prins de laturile de nord si est ale turnului, acesta avand o lungime de aproximativ 280 m si o grosime inegala, de 1,5 – 2,5 metri, fiind realizat in aceeasi tehnica (murus Dacicus). In zona de sud-est a incintei se afla turnul de poarta, incorporat cu două din laturi in structura zidului de incinta, iar pe latura de nord-est avand o intrare mica, de serviciu. In incinta fortificatiei, pe terase si pe platou se aflau baraci din lemn, un sanctuar, iar pe cea mai inalta terasa, in zona de sud, era construit un turn de veghe din lemn.

Plan Cetatea Capalna

In exteriorul incintei fortificate, pe drumul antic ce folosea saua naturala, a fost sapat un sant de aparare, larg de aproximativ 5m. In spatele sau au fost ridicate doua valuri de pamant, de forma circulara, groase de 5-6 m si inalte de 1-2 m, precedate de cate un sant de 3-4 metri largime. Intre ultimul sant si turnul-locuinta, a fost realizata o palisada.

Potrivit vestigiilor si cercetarilor arheologice, cetatea a fost construita la mijlocul secolului I a. Hr., in timpul regelui Burebista. Se pare ca, dupa primul razboi daco-roman (anii 101 – 102), in conformitate cu tratatul de pace incheiat intre imparatul Traian si regele Decebal, acesta din urma a fost obligat sa demoleze partial zidurile de aparare. Inainte de inceperea celui de-al doilea razboi (anul 105), insa, fortificatia a fost refacută in mare graba. Cetatea a fost incendiata si distrusa de armata romana, probabil in anul 106 p. Hr.

Redescoperiti istoria cu i-Tour!

Echipa i-Tour

Sursa text aici si foto aici si aici.

Cetatile dacice din Muntii Orastiei. Costesti-Blidaru

Cetatea dacică de la Costesti-Blidaru apartine de satul Costesti, aflat in comuna Orastioara de Sus si este cea mai importanta veriga a ansamblului de aparare din Munţii Orastiei, avand, la randul ei, un sistem exterior de fortificare. Cetatea Blidaru este inclusa pe lista obiectivelor din patrimoniul UNESCO. Existau trei turnuri de paza la est si nord-est de Blidaru, pe platoul Făeragului si Grădina Făeragului (558 m altitudine) si alte turnuri supravegheau imprejurimile de pe Curmătura Făeragului, de la Poiana Popii, Şesul Ciorii si Poiana lui Mihu. De pe versantul nord-vestic, turnul rectangular de la Poiana Pertii completa sistemul defensiv.

Localizare Costesti-Blidaru

Cetatea a fost ridicată în a doua jumătate a sec. I a. Hr., după domnia lui Burebista şi reprezinta o capodopera a arhitecturii militare dacice. Utilizarea meşterilor, poate şi a arhitecţilor greci, in ridicarea fortificatiei a contribuit la introducerea unor inovaţii constructive.

Fiind amplasata pe un deal, la 705 m altitudine, si avand perspectiva catre Valea Muresului si catre Sarmisegetusa Regia, cetatea controla drumul antic de acces catre aceasta. Astfel, ridicarea fortificatiei a presupus initial lucrari considerabile de amenajare pentru obtinerea unui platou pe culme si a unor terase in deal.

Planul cetatii Costesti-Blidaru

Prima incinta, situata pe platoul central, cu o suprafata de 2100 mp, avea forma trapezoidala, cu ziduri de dimensiuni diferite si patru turnuri de colt. Pe sub turnul din sud se realiza accesul la o intrare secundara, amplasata pe curtina de nord. Accesul la nivelul lor superior a celelorlalte trei turnuri se făcea doar din interior. Tehnica de construire a zidurilor este cea cunoscută sub numele murus Dacicus: blocuri de piatra rectangulare sau trapezoidale asezate in asize orizontale, fara liant intre ele, cu tiranti de lemn longitudinali, oblici sau transversali.

Pe varful platoului a fost construit un turn-locuinta, conceput initial ca un element de aparare independent, devenit apoi locuinta comandantului garnizoanei. In afara acestei prime incinte, pe versantul de sud-vest, a fost construit un alt turn.

Incinta a doua, realizata in a doua etapa a constructiei (spre sfarsitul sec. I a. Hr. sau la inceputul sec. I p. Hr) , este tot de forma trapezoidala, adiacenta celei deja existente, prezentand un nou turn de colt, ca faza de marire a citadelei. Intrarea in cetate se făcea printr-o poarta amplasata in zidul ce se lipea de turnul de nord, fiind direct supravegheata de acesta.

Cetatea Costesti-Blidaru

In interiorul celei de-a doua incintei au fost construite cele opt asa-numite “cazemate”, incaperi patrulatere ridicate pe doua niveluri. Parterul era utilizat ca depozit pentru cereale, etajul fiind o platforma pentru sustinerea si manevrarea masinilor de razboi. Zidaria imita modelul unei table de sah, prin alternanta blocurilor de calcar cu micasisturi.

Cetatea de la Blidaru dispunea si de o cisterna de apa, de forma boltita, situata la baza platoului superior. Aceasta a fost construita dupa tehnica romana din piatra legata cu mortar, fiind alimentata de o conducta din olane. Sanctuarele, nelipsite in cetatile dacice, de tip aliniament, erau situate in afara incintei fortificate în locul numit “Pietroasa lui Solomon”.

Redescoperiti istoria cu i-Tour!

Echipa i-Tour

Sursa text aici si foto aici si aici.

Cetatile dacice din Muntii Orastiei. Costesti-Cetatuie

Zilele trecute am prezentat cetatea Sarmizegetusa Regia, resedinta regilor daci. Astazi vom vorbi despre fortificatia de la Costesti-Cetatuie, si ea inclusa pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Cetatea apartine de satul Costesti, din comuna Orastioara de Sus, fiind amplasata la 3 kilometri sud-vest de sat.

Localizare Costesti-Cetatuie

Construita pe culmea denumita mai tarziu “Cetăţuia”, ceea ce reflecta existenta in acest loc a unor ruine, cetatea domina si supraveghea o zona intinsa situata la poalele sale, pe malul stang al raului Apa Orasului. Importanta sa strategica este deosebită: cetatea deschidea drumul catre Sarmizegetusa.

Cetatuia de la Costesti a fost construita intre sfarsitul sec. II si inceputul sec. I a. Hr., este cea mai veche dintre fortificatiile dacice din Muntii Orastiei si face parte dintr-un complex sistem de aparare. Fortificatia dacica de la Costesti este un punct de reper deosebit pentru istoria geto-dacilor, fiind prima cetate construita dupa un plan si o tehnica noua de influenta elenistica (ziduri din blocuri din piatra de talie cu parament dublu), pastrand in acelasi timp elemente ale sistemul vechi de fortificare: santuri si valuri de pamant.

Fortificatia Costesti-Cetatuia plan

Fortificatia de la Costesti-Cetatuie va deveni prima capitala a regatului dac condus de Burebista. Ea va trece, in decursul istoriei prin mai multe faze de consolidare si refacere datorate fie introducerii unor noi tehnici de constructie, fie necesitatilor impuse de razboaiele daco-romane, ultimul dintre acestea fiind dealtfel si cel ce a pus capat existentei sale in anul 106 d. Hr.

Fiind amplasata pe o colina, varful acesteia a fost amenajat de catre constructorii daci in terase, rezultand astfel un platou de forma elipsoidala (160 m lungime, 17 m latime la sud si 25 m la nord) pe care au fost dispuse, in cercuri concentrice, elementele de aparare: santuri si valuri de aparare ranforsate cu palisade si ziduri de piatra cu turnuri.

Cetatea prezinta doua valuri de pamant, dupa cum urmeaza: valul de la 310 m altitudine inconjura culmea la sud-vest, sud si sud-est, datand din etapa de inceput a fortificatiei. Valul de pamant de la 534 m altitudine inconjura partea superioara a platoului, in prima faza avand doar o palisada simpla (un gard realizat din trunchiuri de arbori), ulterior aceasta fiind consolidata si inaltata. Intrarea in incinta fortificata era la sud si era dublu aparata printr-un obstacol si o poarta mare de lemn.

Turn locuinta, Costesti-Cetatuie

Cetatea prezinta si ziduri de piatra, in partea de sud şi de est, care au fost construite in tehnica elenistica: cu parament dublu din blocuri mari de piatra, legate intre ele printr-un sistem de grinzi de lemn asezate transversal. Aceste ziduri aveau dublu rol: de aparare si de sustinere a teraselor superioare. In interiorul spatiului fortificat, urcand pe o scara monumentala cu trepte largi de 3,50 m si marginite de un zid cu rol de balustrada, se ajungea pe platou si la unul din turnurile-locuinta. Turnul era construit, la randul lui, din piatra la nivelul parterului si din caramida de forma patrata sau rectangulara la partea superioara. O alta scara, mai ingusta, conducea catre un al doilea turn-locuinta. Turnurile ocupau extremitatile de nord si sud ale platoului, iariîntre ele, pe varf, exista un turn de paza. Alte trei turnuri, izolate, vegheau asupra drumului de acces antic si asupra marelui sanctuar.

Sanctuar Costesti-Cetatuie

Cele patru sanctuare din interiorul cetatii erau rectangulare, cu 4 si 6 aliniamente formate din tamburi de calcar si coloane din lemn. Au fost descoperite si doua cisterne de apa, foarte importante pentru supravietuirea aparatorilor. Acestea erau amplasate astfel: una in interiorul zonei fortificate si cealalta in exteriorul acesteia.

Redescoperiti istoria cu i-Tour!

Echipa i-tour

Sursa text aici si foto aici si aici.

Cetatile dacice din Muntii Orastiei. Sarmizegetusa Regia

Acum doua zile va invitam la festivalul Dac Fest, organizat de Asociatia Terra Dacica Aeterna, care isi propune sa recreeze cat mai fidel fragmente din viata cotidiana, civila si militara a civilizatiilor dacica si romana. Iar cum festivalul urmeaza sa aiba loc la Orastie, in inima cetatilor dacice, in zilele urmatoare veti gasi aici, pe www.i-tour.ro, un mic “serial” dedicat acestor cetati, care au fost incluse in anul 1999 pe lista patrimoniului mondial UNESCO, si descoperirilor arheologice din arealul Muntilor Orastie.

Vom incepe cu Cetatea Sarmizegetusa Regia, capitala statului dac, situata pe versantul sudic si pe culmile muntelui Muncelu. Ea a fost construita in relatie cu zacamintele de fier din vecinatate, aici existand si unele dintre cele mai mari ateliere de prelucrare a metalelor din sud-estul Europei.

Localizare Sarmizegetusa Regia

Situl antic este construit pe terase antropogene: cetatea înconjurată de ziduri, sanctuarele monumentale, atelierele, locuintele, elementele de captare si filtrare a apei potabile, apar structurate de un sistem de drumuri coerent si bine intretinut, realizate pe versantii muntelui. Sapaturile arheologice au relevat un aspect grandios al cetatii, in momentul cuceririi romane, iar functiile economice evidentiate de cetcetari, i-au determinat pe arheologii sitului sa considere intregul complex, care se aliniază de-a lungul a aproape 6 km, o asezare protourbana sau un oras. Astfel, au fost delimitate trei zone functional diferite: 1. cetatea; 2. zona sacra; 3. asezarea civila.

 1. Cetatea era resedinta a regelui, a marelui preot si a judecătorului suprem.  Suprafata inchisa de zidului de incinta, gros de 3,30 m si construit in intregime in tehnica murus Dacicus, era ceva mai mare de 1 ha. Interesant este faptul ca, pana in prezent nu au fost descoperite turnuri sau alte elemente de fortificatie ale incintei. Palisada descoperita in fata sectorului sudic al zidului de aparare a fost pusa in relatie cu ultimul asediu al cetatii, din anul 106 p.Hr. In zona vestica a cetatii au fost descoperite incaperi cu functie de camere de provizii, dispuse perpendicular pe zidul de incinta.

Sarmizegetusa Regia

2. Zona sacra era situata la est de cetate. Accesul se facea dinspre sud-vest printr-un drum pavat, iar dinspre sud-est printr-o scara monumentala din piatra, marginita de ziduri si avand o latime de 2,60 m. Sanctuarele descoperite se inscriu in functie de planimetrie, în două categorii: circulare şi rectangulare.
Dintre cele două sanctuarele circulare cu altar central, cel mai cunoscut este asa-zisul “Soare de andezit”, care se prezintă sub forma unei platforme circulare, groasa de 30 cm, cu un diametru de 6,98 m si 10 raze, dispuse pe circumferinta exterioara, ce au la extremitati siruri de mici coloane din marmura, cu partea superioara sculptata in forma de arc de cerc. Simbolistica arcurilor de cerc delimitate de cele zece raze a fost interpretata ca o confirmare a naturii uraniano-solare a credintelor religioase ale dacilor.
Sanctuarul mare circular (sau Sanctuarul calendar), cu un diametru de 29, 40 m este format din trei spaţii: piesa absidată, orientată NNV-SSE şi cele două spaţii care-l înconjoară, de formă circulară şi perimetrice în raport cu încăperea centrală.
Sanctuarele rectangulare de tip aliniament, cu plinte din calcar sau blocuri de calcar la baza coloanelor, au fost descoperite pe terasa aXI-a. Cercetarile arheologice denita faptul ca in a doua jumatate a sec. I p. Hr., marele sanctuar cu plinte de calcar este inlocuit de marele sanctuar cu plinte din andezit, cu trei randuri a cate 10 coloane. Alaturi de precedentul anctuar se afla si micul sanctuar rectangular din andezit.

3. Asezarea civila este cea mai mare suprafata locuita cunoscuta pana astazi in lumea dacica, ocupand peste 100 terase artificiale, dintre care au fost cercetate numai cateva, aflate in jurul fortificaţiei sau ariei sacre. Locuintele cercetate sunt incadrate in doua categorii, cunoscute si din reliefurile de pe Columna traiana: locuinte cu plan rectangular, cu una sau mai multe incaperi si locuinţe cu planimetrie circulară, cu sistem constructiv identic.

Tipuri de locuinte dacice

Asezarea civila era parte integrantă a cetatii Sarmizegetusa Regia. Caile de acces erau supravegheate de turnuri de pază, cu ziduri din piatra. Astfel de turnuri au fost descoperite si cercetate pe drumul principal catre cartierul de vest. La un anume moment, legat probabil de perioada razboaielor cu daco-romane, accesul a fost inchis de un val de pamant.

In momentul cuceririi, resedinta regilor daci era cel mai mare centru al metalurgiei fierului din Europa barbara. Cele mai multe ateliere descoperite in cetate sunt ateliere de fierarie, dar au fost descoperite si cercetate si ateliere ceramice sau pentru pentru fabricarea sticlei.

Zilele viitoare vom vorbi despre fortificatiile dadice de la Costesti, Blidaru, Luncani-Piatra Rosie, Banita si Capalna.

Descoperire placuta a isoriei,

Echipa i-Tour

Sursa info si foto aici.

Delta Dunarii, album

Siturile declarate Patrimoniu al Umanitatii sunt unele dintre cele mai extraordinare locuri din lume. Acestea sunt inscrise pe lista Patrimoniului Umanitatii pentru fabuloasa lor valoare universala, ceea ce inseamna ca acestea trebuiesc protejate si pastrate pentru generatiile prezente si viitoare. Acest lucru este in acord cu Conventia Patrimoniului Umanitatii, care a fost conceputa pentru a permite tarilor sa se alature in protejarea atat a monumentelor proprii cat si a celorlalte impartasite omenirii si declarate Patrimoniu al Umanitatii.

Conventia Patrimoniului Umanitatii este una dintre cele mai ratificate conventii din intreaga lume, adoptata pana acum de catre 186 de tari, sumand in momentul de fata 890 situri incluse pe lista Patrimoniului Umanitatii.

InRomaniaexista sapte situri declarate Patrimoniu al Umanitatii, si fiecare dintre ele este unic. Delta Dunarii, deocamdata singurul sit natural al tarii, a fost primul loc inscris pe Lista, in 1991. Este cea mai mare si mai bine conservata din Deltele Europei, cat si una dintre Rezervele Biosferei si Zonele Umede de Importanta Internationala de la UNESCO, ce gazduieste peste 300 de specii de pasari si 75 specii de pesti in numeroasele sale lacuri si mlastini.

Siturile culturale dinRomaniase extind pe o larga perioada de timp si un larg spectru de evenimente si sensibilitati culturale. Bisericile dinMoldova, cu fresce din secolele XV si XVI decorand zidurile exterioare, sunt unice in Europa si considerate a fi capodopere ale artei bizantine. Cetatile Dacice din Muntii Orastie prezinta o neobisnuita fuziune intre tehnici de arhitectura militara si religioasa si concepte din lumea clasica si din a doua epoca a fierului din Europa. Centrul istoric din Sighisoara este centrul unui mic oras medieval care a jucat un important rol strategic si comercial in centrul Europei, de-alungul secolelor. Manastirea Horezu, fondata in 1690, este cunoscuta pentru puritatea si echilibrul arhitectural, bogatia detaliilor sale sculpturale, tratamentul compozitiilor religioase, portrete votive si picturile decorative. Satele cu Biserici Fortificate din Transilvania, care demonstreaza un sistem de asezare si de utilizare a terenului ce s-a mentinut inca din evul mediu tarziu, si Bisericile din Lemn din Maramures sunt extraordinare exemple ale arhitecturii religioase vernaculare in lemn.

(Koichiro Matsuura – Director General al UNESCO)

Puteti gasi albumul Delta Dunarii scris de Radu Anton Roman si Catalin D. Constantin in Librariile Carturesti din tara, parteneri in proiectul Labyrinthum. Noi le multmim  pentru frumoasa prezentare trimisa!

Echipa i-Tour

Transilvania International Horse Show, 20 – 22 mai 2011

Acum multi ani am fost prezenti la un concurs de echitatie la Mangalia. Ne-a placut foarte mult, asa ca am tot urmarit stirile din domeniu, insa, pana anul acesta nu am dat peste un alt eveniment care sa ne atraga la fel de mult ca Transilvania International Horse Show.

Evenimentul, care va avea loc in perioada 20 – 22 mai 2011, la Prod, in comuna Hoghilag, intre Medias si Sighisoara, este un eveniment international, aflat la prima editie, care promoveaza echitatia in Romania si doreste sa pozitioneze tara noastra printre tarile care reusesc sa organizeze competitii ecvestre la nivel international. Si este cu adevarat international intrucat vor participa echipe din tari precum: Marea Britanie, Irlanda, Germania, Norvegia, Italia, Franta, Olanda, Canada, Egipt.

Concurs echitatie

In acelasi timp, la doar 16 kilometri distanta, in Sighisoara va avea loc Adventure, un eveniment concentrat pe potentialul cultural al Cetatii Sighisoarei. Scopul principal al acestuia este de a valorifica specificul medieval si istoria orasului, oferind totodata o perspectiva actualizata asupra lor. In cadrul Adventure vizitatorii se vor putea bucura de: un festival medieval, expozitii de pictura, concursuri si expozitii de fotografie, lansari de carte, teatru, concerte, spectacole cu foc si proiectii de film.

Pentru iubitorii de ciclism exista cateva trasee cicloturistice pentru perioade de o zi / jumatate de zi:
1. Prod – Senereus – Zagar – Viisoara – Hoghilag – Prod aprox 55 km, traseu - http://www.bikemap.net/route/752724
2. Prod – Danes – Laslea – Floresti – Malancrav – Nou Sasesc – Roandola – Danes – Prod aprox 70 km
3. Valchid – Copsa Mare – Biertan – Atel – Alma aprox 30 km, traseu – http://www.bikemap.net/route/752755
4. Prod – Seleus – Dealuri si retur 25 km, traseu - http://www.bikemap.net/route/761736
5. Prod – Hoghilag – Dumbraveni – Cund

Daca tot sunteti in zona, puteti vizita si bisericile fortificate, o adevarata bijuterie in patrimoniul national si UNESCO. De aici puteti descarca harta bisericilor fortificate din Transilvania:

De asemenea, puteti vizita Rezervatia Naturala de Stejari Seculari de la Breite, aflata la 5 km de Sighisoara, cum mergeti spre Medias. Mai multe detalii gasiti aici.

Organizatorii au pus la dispozitie si un site, unde veti gasi mai multe informatii despre concurs, participanti si programul evenimentelor.

Noi va uram distractie placuta! Nu uitati sa va luati si binoclu daca mergeti la show-ul ecvestru!

Echipa i-Tour

Sighisoara, atractii ale Cetatii Medievale

Continuam plimbarea prin Cetatea Sighisoarei si gasim case care au supravietuit incendiului din 1676, sau care au fost refacute din temelii, insa pastreaza aerul medieval intact. Aceste case intretin atmosfera si creaza o identitate proprie cetatii.

Cele mai cunoscute case ale cetatii sunt Casa Vlad Dracul sau Casa Paulinus, aflata pe partea stanga, dupa intrarea principala pe sub Turnul cu Ceas, transformata intr-un restaurant care reconstituie atmosfera medievala. In aceasta cladire, apartinand corpului de paza al cetatii, folosita drept casa de oaspeti, ar fi locuit, intre 1431-1436, pana sa fie domnitor al Tarii Romanesti, Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Batran, tatal lui Vlad Tepes. Vlad Dracul si-a batut moneda proprie (un ducat de argint) in atelierul unui argintar din Sighisoara si a emis documentul in care apare mentionata pentru prima data denumirea romaneasca a cetatii (Saghisoara).

Casa Venetiana sau Casa Mann, situata in Piata Muzeului nr. 6, isi datoreaza aceasta denumire ferestrlor care ii impodobesc fatadele. Ferestrele duble din piatra, cu arc trilobat, specifice goticului venetian, au fost instalate de-abia in secolul al XlX-lea. O scara exterioara, amplasata pe fatada, permite accesul la scara interioara, cu boltiri la ambele nivele. Mult timp, aceasta casa, construita in secolul al XVI-lea, a fost cunoscuta sub numele de Casa Mann, deoarece a fost resedinta lui Stephanus Mann, unul dintre primarii Sighisoarei.

Casa cu Cerb este situata in centrul Cetatii medievale Sighisoara, fiind monument istoric. Denumirea se datoreaza picturii murale exterioare, reprezentand un cerb, cu capul si trofeul montate pe zid. Casa cu Cerb este una dintre cele mai vechi si interesante cladiri din cetate. In decursul timpului a suferit numeroase si profunde schimbari, de la locuinta rudimentara din lemn (sec. XIII) la forma complexa definitivata in sec. XVII si pastrata pana astazi. Casa a fost locuita de persoane cu inalte functii administrative, judecatoresti sau clerical/bisericesti. Intre anii 1997-2001 Casa cu Cerb a fost restaurata complet si competent prin grija fundatiei Messerschmitt din Munchen, primind destinatia de centru cultural romano-german.

Cetatea Medievala a Sighisoarei pastreaza, insa, multe secrete ce trebuie descoperite chiar acolo. Sunt case vechi, scorojite, pe care se vad inscriptii din secolul al XVI-lea, case ascunse in spatele zidurilor sau portilor, care care parca te privesc si vor sa-ti spuna povestea lor. Cetatea Medievala a Sighisoarei este un loc caruia trebuie sa-i dedici timp si pe care ar fi bine sa-l vizitezi in afara sezonului estival…

Iata si harta Cetatii Medievale din Sighisoara:

Echipa i-Tour

Sighisoara, Cetatea Medievala

Asa cum v-am promis, astazi vom vorbi despre obiectivele turistice din Cetatea Medievala a Sighisoarei: turnuri, bastioane, biserici, toate aflate inca pe stradutele care pastreaza atmosfera de pe vremuri. Aici gasiti harta cetatii, Monument UNESCO.

Reprezentativ pentru Sighisoara si pentru cetate este Turnul cu Ceas, situat chiar la intrarea in cetate si adapostind Muzeul de Istorie al orasului, cu incaperi destinate istoriei antice, breslelor, orologiei, farmaciei etc, la fiecare etaj al turnului. Turnul a fost construit pentru a apara poarta principala a orasului si are cinci nivele, care impreuna cu balconul si acoperisul piramidal, au o inaltime de 64 m. La etajul al patrulea se afla ceasul, care bate la fiecare 15 minute si alaturi de care se pot vedea 7 statui (figurine) ce se rotesc in functie de zilele saptamanii si reprezinta astrele aferente fiecarei zile. Din balconul turnului se poate vedea intreg orasul, iar privelistea este uimitoare.

Turnul Fierarilor a fost ridicat in anul 1631 pe o baza dreptunghiulara, pare masiv si relativ scund. Rolul sau era sa apere Biserica Manastirii in caz de asediu.

Turnul Franghierilor este unul din cele mai vechi edificii ale Sighisoarei, fiind si singurul turn locuit pana in prezent. Initial, turnul a fost ridicat pe zidurile vechii cetati, dar a fost distrus in anul 1241. Forma actuala o are din anul 1305 si este unul din putinele turnuri neatinse de incendiul din 1676. Din punct de vedere strategic, a facut parte din vechea fortificatie din varful dealului.

Turnul Macelarilor este unul din cele mai vechi turnuri, datand din secolul XV. Rol turnului era in apararea laturii de vest a cetatii. Ulterior, in fata lui s-a ridicat ulterior un bastion de pe care artileria avea o larga arie de tragere.

Turnul Cojocarilor se afla la mica distanta de Turnul Macelarilor de care este legat prin poarta Torle. Pare a fi construit in jurul anului 1350 odata cu zidul cetatii. A fost distrus de incendiul din 1676 si refacut ulterior.

Turnul Croitorilor a fost ridicat in secolul XIV. Parterul este strabatut de doua ganguri carosabile, care se puteau inchide prin porti masive de fier. In anul incendiului,1676, in acest turn se gaseau, in afara de importante cantitati de grane, praf de pusca, precum si proiectile, care au explodat in timpul incendiului si au distrus partea superioara. In 1935 bolta a fost readusa la forma initiala, iar gangul redeschis circulatiei.

Turnul Cizmarilor marcheaza capatul de nord al zidului cetatii, fiind afectat de incendiul din 1676 si recladit in forma actuala in 1681. Turnul prezinta influente ale stilului baroc stazi gazduieste statia postului de radio local.

Turnul Cositorarilor a fost construit odata cu zidul cetatii si are o pozitie foarte buna de aparare, fiind in permanenta refacut si intretinut. In fata turnului se afla cel mai bine pastrat bastion. El poarta inca urme de gloante din timpul asediului curutilor, de la 1704-1706. Turnul Cositorarilor este legat de Turnul Tabacarilor prin Galeria Arcasilor din care se apara partea de S-V a orasului. Foarte aprope de acest turn si de Turnul Franghierilor de gaseste Biserica din Deal, un monument reprezentativ pentru Sighisoara, construita in stil gotic intre anii 1345 si 1525. Monumentul este valoros si prin existenta singurei cripte cunoscute in Transilvania aflata dedesubtul corului, care contine morminte din sec. XVI-XVIII.

Biserica Manastirii este un monument de arhitectura in stil gotic, care se gaseste in imediata vecinatate a Turnului cu Ceas. Biserica a apartinut calugarilor dominicani si este mentionata documentar inca din anul 1298.

Surprize noi in episodul urmator din acest serial despre monumentele istorice si obiectivele turistice ale orasului Sighisoara, un adevarat cufar plin cu bogatii.

Echipa i-Tour